ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁNCIE s.f. Mică lamă elastică, așezată la gura unei anumite categorii de instrumente de suflat (clarinet, oboi etc.), servind la producerea sunetelor. ♦ Termen generic în jaz pentru saxofoane și clarinete. [Gen. -iei. / < it. ancia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁNCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. (< it. ancia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică de metal, de lemn sau de trestie, așezată la gura unui instrument de suflat și servind la producerea sau la intensificarea sunetelor. – It. ancia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÁNCIE s. (MUZ.) pană. (~ unui instrument de suflat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
áncie s. f. (sil. -ci-e), art. áncia (sil. -ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
áncie, V. ance.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ÁNCIE ~i f. Lamă elastică așezată la gura unor instrumente muzicale de suflat pentru a produce un anumit fel de sunete. [G.-D. anciei; Sil. -ci-e] /<it. ancia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ánce f. (fr. anche, it. ancia, d. vgerm. de sus ancha, fluĭer). Bîzîitoare, aparat compus dintr' o lamă de lemn orĭ de alt-ceva care bîzîĭe cînd sufli și care se pune la oboĭ, cimpoĭ, flautu păstoresc italian ș. a. – Și áncie. V. bîzîitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink