Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ancola (verb tranzitiv) , ancolare (substantiv feminin)   
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANCOLÁRE s. v. încleiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ancoláre s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANCOLÁ vb. v. încleia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)