ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANDROGÍN, -Ă adj. Hermafrodit. [< fr. androgyne, cf. gr. aner – bărbat, gyne – femeie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj. 1. (Despre plante) Care poartă în aceeași inflorescență flori de ambele sexe. 2. (Despre animale) Care prezintă semnele distinctive ale ambelor sexe; hermafrodit. – Fr. androgyne (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
androgín adj. m., s. m., pl. androgíni; f. sg. androgínă, pl. androgíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
androgín, -ă adj. (vgr. andrógynos, d. aner, andrós, bărbat, și gyné, femeĭe). Bot. Se zice de vegetalele cu florĭ bărbăteștĭ și femeĭeștĭ tot-odată (ermafrodite), ca la nuc, alun, ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANDROGÍN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe sau plante) Care are caractere specifice ambelor sexe; hermafrodit; bisexual. /<fr. androgyne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink