ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [< fr. anémomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANEMOMÉTRU s. n. instrument folosit în anemometrie. (< fr. anémomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémomètre (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anemométru s. n. (sil. -tru), art. anemométrul; pl. anemométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anemométru n., pl. e (vgr. ánemos, vînt, și métron, măsură. V. inimă). Fiz. Instrument de măsurat ĭuțeala vîntuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANEMOMÉTRU ~e n. Instrument de măsurat viteza vântului, a gazelor într-o conductă, sau viteza unui avion în raport cu aerul. /<fr. anémometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink