anghilést s.n. (înv.) cartea celor opt „glasuri” (melodii); cântece religioase; octoih
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
anghilést (-te), s. n. – Octoih. Probabil din sl. angelĭ jest „îngerul este”, care trebuie să fie începutul unuia din imnurile octoihului. Hadeu 1203 îl considera un sing. de la *anghilești, din rus. angelĭskaja „(cînturi) angelice”; dar un astfel de sing. ar fi trebuit să dea în mod normal *anghilesc. Sec. XVI-XVIII, astăzi înv. Nu este atestată folosirea sa în limba vorbită.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
anghilést n., pl. urĭ (stricat din rus. angelískia, îngereștĭ, adică „cîntărĭ”). Vechĭ Ohtoih. – Și anghelest, -rest, -rist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink