ANIMÁLCUL, animaliculi, s. m. (Biol.; înv.) S**********d. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
animálcul s. m., pl. animálculi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
animálcul n., pl. e (lat. animálculum). Animal mic care se vede numaĭ cu microscopu [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink