ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIMÍST, -Ă adj. Referitor la animism, propriu animismului. // s.m. și f. Adept al animismului. [< fr. animiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Fr. animiste.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; f. sg. animístă, pl. animíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
animíst, -ă subst. Partizan al animizmuluĭ. Adj. De animizm: doctrină animistă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de animism; propriu animismului. /<fr. animiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANIMÍST2 ~ști m. Adept al animismului. /<fr. animiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink