ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
animozitáte s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANIMOZITÁTE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink