ANISÓN s. m. v. anason.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANISÓN s. m. v. anason.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink