ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antepenúltim adj. → ultim
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prin e antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTEPENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care este al treilea de la sfârșit. Silaba ~ă. /<fr. antépénultieme, lat. antepaenultimus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink