Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. V. literatură științifico-fantastică.Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTICIPÁȚIE s.f. Anticipare. ♦ (Muz.) Sunet al unui acord care apare înaintea acordului întreg. [Gen. -iei, var. anticipațiune s.f. / cf. fr. anticipation, lat. anticipatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTICIPÁȚIE s. f. 1. anticipare. ♦ cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului. 2. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține. (< fr. anticipation, lat. anticipatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Fr. anticipation (lat. lit. anticipatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTICIPÁȚIE s. anticipare. (Literatură de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anticipáție s. f. (sil. -ți-e), art. anticipáția (sil. -ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)