ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext om nelegiuit, p*****s, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, p*****s. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antihríst (eretic, nemernic) s. m. (sil. -hrist), pl. antihríști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Antihríst (Satana) s. pr. m. (sil. -hrist)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTIHRÍST ~ști m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, după scriptură, va veni pe pământ înainte de sfârșitul lumii. 2) fig. Om rău. /<sl. antihristu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Anticríst și (vechĭ) Antihríst m. (vgr. și ngr. Antihristos, adică „contra luĭ Hristos”; vsl. Antihristŭ). Un diavol care, după cum zice Apocalipsu, se va arăta la sfîrșitu lumiĭ ca să facă răŭ, dar va fi învins de Hristos. Fig. Nelegĭuit. – Pop. Fam. Iron. Antihîrț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
Antihîrț și Antihríst, V. Anticrist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink