ANTIOXIDÁNT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o- – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTIOXIDÁNT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTIOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTIOXIDÁNT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTIOXIDÁNT s. (CHIM.) antioxigen, inhibitor de oxidare. (Fenolul este un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antioxidánt adj., s. m. (sil. -ti-o-) → oxidant
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTIOXIDÁNT ~ți m. Substanță care împiedică procesul de oxidare. /<fr. antioxydant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink