ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de v******e opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de v******e opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
antirezonánță s. f. → rezonanță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink