ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTONIMÍE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink