ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOLÁTRU, -Ă s. m. f. 1. cel care divinizează omul. 2. cel care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. (< fr. anthropolâtre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
antropolátru s. m., pl. antropolátri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink