ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTROPOMORFÍSM n. Concepție care atribuie lucrurilor, animalelor, fenomenelor naturii, precum și divinităților forme și particularități omenești. /<fr. anthropomorphisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. (Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr. anthropomorphisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOMORFÍSM s. n. 1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. (< fr. anthropomorphisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii forme și sentimente omenești. – Fr. anthropomorphisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antropomorfísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antropomorfízm n. (vgr. ánthropos, om, și morphé, formă). Doctrina de a ți-l închipui pe Dumnezeŭ supt formă de om și cu aceleașĭ sentimente.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink