ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană. – Din fr. anthroponymique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTROPONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la antroponimie; antroponomastic. // s.n. Nume de persoană; antroponim. [< fr. anthroponymique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la antroponimie; antroponomastic. II. s. n. antroponim. (< fr. anthroponymique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPONÍMIC adj., s. (LINGV.) 1. adj. antroponomastic. (Studii ~.) 2. s. v. antroponim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antroponímic adj. m., pl. antroponímici; f. sg. antroponímică, pl. antroponímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antroponímic s. n., pl. antroponímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTROPONÍMIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de antroponimie; propriu antroponimiei. /<fr. anthroponymique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANTROPONÍMIC2 ~ce n. Nume de persoană. /<fr. anthroponymique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink