ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
anúră s. f., pl. anúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANÚRĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de amfibieni fără coadă și cu picioarele adaptate pentru sărit (reprezentant: broasca). 2) Animal din acest ordin. /<fr. anoures
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANÚRE s. f. ordin de batracieni fără coadă: broaștele. (< fr. anoures)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink