Dex aparent

APARÉNT, -Ä‚, aparenÈ›i, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență aÈ™a cum se arată. LiniÈ™te aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (FranÈ›uzism) Care apare cu claritate (privirii, minÈ›ii). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor faÈ›ade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

APARÉNT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită È™i este folosită la faÈ›ade. // adv. ÃŽn aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens)

APARÉNT, -Ä‚, aparenÈ›i, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. LiniÈ™te aparentă. ♦ (Adverbial) ÃŽn aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. ÃŽn IaÈ™i [în 1848]... agitaÈ›iunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis).

APARÉNT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

Aparent ≠ real

aparént adj. m., pl. aparénți; f. sg. aparéntă, pl. aparénte

aparént, -ă adj. (lat. appárrens, -éntis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care ĭese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mișcarea aparentă a soarelui.

APARÉNT¹ adv. ÃŽn aparență. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

APARÉNT² ~tă (~È›i, ~te) Care pare altfel decât este în realitate. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis