Dex aparte

APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].

APÁRTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)

APÁRTE adv. Separat. ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).

APÁRTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

Aparte ≠ împreună, laolată

apárte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.

apárte adv.

apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena [!], presupunînd că nu-l aude de cît publicu.

APÁRTE¹ adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte

APÁRTE² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte