APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APATÍE f. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APATÍE s. v. indiferență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink