APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din fr. appendiculaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APENDICULÁR, -Ă adj. Referitor la apendice, care formează un apendice (2) [în DN]. [Cf. fr. appendiculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APENDICULÁR, -Ă adj. referitor la apendice; în formă de apendice (1). (< fr. appendiculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
apendiculár adj. m., pl. apendiculári; f. sg. apendiculáră, pl. apendiculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apendiculár, -ă adj. (d. lat. appendicula, dim. d. appendix; fr. appendiculaire). În formă de apendice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APENDICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de apendice; propriu apendicelui. /<fr. appendiculaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink