APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. – Din fr. aperture, it. apertura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulației unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APERTÚRĂ s. v. unghiulație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APERTÚRĂ s. v. deschidere, deschizătură, gaură, orificiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apertúră s. f., g.-d. art. apertúrii; pl. apertúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APERTÚRĂ ~i f. 1) Loc liber prin care se poate pătrunde sau privi în interior; deschizătură; deschidere. 2) anat. Grad de deschidere a unei cavități. 3) lingv. Grad de deschidere a gurii la articulația unui sunet. /<lat. apertura, fr. aperture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink