APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apetít s. n., pl. apetíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APETÍT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink