APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APLAZÍE f. Stare patologică care constă în atrofierea unui țesut sau a unui organ. /<fr. aplasie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APLAZÍE s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. (< fr. aplasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aplazíe s. f. (sil. -pla-), art. aplazía, g.-d. art. aplazíei; pl. aplazíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink