Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aplica (verb tranzitiv) , aplicare (substantiv feminin)   
APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APLICÁRE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. v. executare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aplíc, a v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt [!] pe zid. Pun: a aplica cuĭva a cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)