APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APLÓMB n. Prezență de spirit; siguranță accentuată în felul de a se purta și de a vorbi; îndrăzneală. [Sil. a-plomb] /<fr. aplomb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APLÓMB s.n. 1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. 2. (Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr. aplomb].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APLÓMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). – Fr. aplomb.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APLÓMB s. v. îndrăzneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aplómb s. n. (sil. -plomb)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink