APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOCRÍF, -Ă adj. (Despre documente, scrieri) Atribuit în mod fals altui autor; nesigur; neautentic. ♦ (s.n.) Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. [Cf. fr. apocryphe, lat. apocryphus, gr. apokryphos – ascuns].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decât celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apocríf adj. m. (sil. -crif), pl. apocrífi; f. sg. apocrífă, pl. apocrífe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apocríf s. n. (sil. -crif), pl. apocrífe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apocríf, -ă adj. (vgr. apókryphos, ascuns. V. criptă). Nesigur, neautentic, suspect: istorie apocrifă. S. n. Carte necanonică considerată de biserică ca neinspirată, ca cea despre copilăria lui Iisus și Epistolia saŭ Visul Maĭciĭ Domnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APOCRÍF1 ~ă (~i, ~e) (despre documente, scrieri) Care este atribuit unui autor fals; neautentic. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APOCRÍF2 ~e n. Carte religioasă nerecunoscută de biserică. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink