APOFONÍE, apofonii, s. f. (Lingv.) Alternanță care există între vocalele din tema unui cuvânt. – Din fr. apophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOFONÍE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOFONÍE s. f. alternanță vocalică; ablaut. (< fr. apophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOFONÍE s. (FON.) ablaut. (~ reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apofoníe s. f., art. apofonía, g.-d. art. apofoníei; pl. apofoníi, art. apofoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink