APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOFTÉGMĂ s.f. Maximă, sentință, adagiu. [< fr. apophtegme, gr. apophthegma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOFTÉGMĂ s. f. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu. (< fr. apophtegme, gr. apophthegma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOFTÉGMĂ s. v. aforism, cugetare, dicton, maxima, sentință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apoftégmă (apoftégme), s. f. – Maximă, sentință. Gr. ἀπάφυεγμα (Gáldi 149). Sec. XVII; modern se întîlnește cu fr. apophtegme.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
apoftégmă s. f., g.-d. art. apoftégmei; pl. apoftégme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apoftégmă f., pl. e (vgr. apóphthegma). Sentență [!], părere memorabilă a vre-unuĭ om ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepțĭ aĭ Greciiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink