APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOLOGÍE s.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă și interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOLOGÍE s. panegiric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Apologie ≠ calomnie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apologíe f. (vgr. apología). Discurs de apărare saŭ de justificare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APOLOGÍE ~i f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susținere servilă și interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink