APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
APOPLÉCTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu. (Persoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apopléctic adj. m. (sil. -plec-), pl. apopléctici; f. sg. apopléctică, pl. apopléctice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apoplexie; propriu apoplexiei. /<fr. apoplectique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink