APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Din fr. apostille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOSTÍLĂ s.f. Notă, observație (pusă pe o petiție, pe un act oficial); (p. ext.) semnătură dată pe un asemenea act. [< fr. apostille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOSTÍLĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. (< fr. apostille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărâre notată pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Fr. apostille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOSTÍLĂ s. v. rezoluție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APOSTÍLĂ s. v. iscălitură, semnătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apostílă s. f., g.-d. art. apostílei; pl. apostíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apostílă f., pl. e (fr. apostille, it. postilla, sp. apostilla). Notă saŭ recomandare scrisă pusă la marginea uneĭ scrierĭ (uneĭ petițiunĭ, unuĭ raport ș. a.)
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APOSTÍLĂ ~e f. 1) Rezoluție notată pe o petiție, pe o cerere, pe un raport etc. 2) Adaos pe marginea unei scrieri. /<fr. apostille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink