APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei2, privitor la papă2; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOSTÓLIC, -Ă adj. Al apostolilor, conform cu ideile apostolilor. ♦ Papal. [Cf. fr. apostolique, it. apostolico, lat.bis. apostolicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOSTÓLIC, -Ă adj. 1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor. 2. papal. (< fr. apostolique, lat. apostolicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, de apostoli; care aparține Vaticanului, privitor la Vatican; papal. – Fr. apostolique (lat. lit. apostolicus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOSTÓLIC adj. (BIS.). 1. apostolesc, apostolicesc. (Faptă ~.) 2. v. papal. (Nunțiu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apostólic adj. m., pl. apostólici; f. sg. apostólică, pl. apostólice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apostólic, -ă adj. (vgr. apostolikós). De apostol, al apostolilor, conform celor zise de apostolĭ: biserică apostolică. Fig. Zel apostolic. Papal (că papa e considerat și el ca apostol): scaunu apostolic. Simbolu apostolic, simbolu credințeĭ, crezu. Regele apostolic, regele Ungariiĭ (titlu acordat de papă). – Vechĭ apostolicesc (rus. apostoličeskiĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APOSTÓLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de apostoli; propriu apostolilor. 2) Care ține de reședința papală. /<fr. apostolique, lat. apostolicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Scáunul apostólic s. pr. n. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink