Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei. – V. apostrofa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOSTROFÁRE s.f. Acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei; apostrofă. [< apostrofa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei; apostrofă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOSTROFÁRE s. apostrofă, certare. (~ adresată cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apostrofáre s. f., g.-d. art. apostrofării; pl. apostrofări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A APOSTROFÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unei apostrofe; a întrerupe brutal făcând o observație aspră. /<fr. apostropher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APOSTROFÁ vb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOSTROFÁ vb. tr. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica. (< fr. apostropher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare, a mustra pe cineva (cu ton violent). – Fr. apostropher.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOSTROFÁ vb. v. certa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apostrofá vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, 3 sg. și pl. apostrofeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apostroféz v. tr. (d. apostrofă; fr. apostropher). Mă adresez cuĭva pe un ton aspru: l-a apostrofat în plină ședință.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink