APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APRECIÁRE s.f. v. apreciere.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APRECIÉRE s.f. Prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză ; apreciație. ◊ A lăsa la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Var. apreciare s.f. / < aprecia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APRECIÉRE s. f. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. (< aprecia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APRECIÉRE s. 1. v. evaluare. 2. atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, rating, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de ~ tuturor.) 3. v. recunoaștere. 4. aviz, judecată, opinie, părere, verdict. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. apreciérii; pl. apreciéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apreciațiúne f. (fr. appréciation). Acțiunea de a aprecia. Părere. – Și -áție, dar ob. -ére.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink