APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APRIÓRIC, -Ă adj. Anterior oricărei experiențe, fundat exclusiv pe speculațiile abstracte ale rațiunii. [Cf. germ. apriorisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ. apriorisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – După germ. apriorische.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aprióric adj. m. (sil. -pri-o-), pl. apriórici; f. sg. apriórică, pl. apriórice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aprióric și aprioríst, -ă adj. (germ. aprioristisch). Barb. A priori (lat. „din ainte [!]”, adică „în ainte [!] de a cerceta”).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APRIÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este bazat pe experiență; anterior oricărei experiențe; bazat numai pe rațiune. [Sil. a-pri-o-] /<germ. apriorisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink