ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARANJAMÉNT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. Acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte distincte în grupuri care să conțină un număr dat de obiecte și să difere între ele prin natura sau ordinea obiectelor. – După fr. arrangement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARANJAMÉNT s. 1. v. înțelegere. 2. v. alcătuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aranjamént s. n., pl. aranjaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aranjamént n., pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Acțiunea de a aranja. Felu aranjăriĭ, rînduĭală, ordine: grădina asta are un aranjament frumos. Fig. Învoĭală, împăcare, liniștire: aranjamentu uneĭ afacerĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARANJAMÉNT ~e n. 1) Modul în care este aranjat ceva. 2) Înțelegerea dintre două sau mai multe părți; acord; învoială. 3) Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte în grupe. /<fr. arrangement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink