Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ARÁRE adv. v. arar1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARÁRE s. v. arat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aráre adv. (reg. înv.) rareori, câteodată
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
aráre și arare-orĭ saŭ aráreorĭ adv. Rar, rare-orĭ. V.
avremĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ARÁ ar tranz. (solul) A tăia în brazde cu plugul (în vedere cultivării). /<lat. arare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÁRA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr. ara < cuv. tupi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁRA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud. (< fr., sp. ara)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pământul cu plugul, răsturnând brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. – Lat. arare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARÁ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pământul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. – Mr., megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR); cf. it. arare, v. prov., sp., port. arar, v fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). – Der. neol. arabil, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ará vb., ind. prez. 1 sg. ar, 2 sg. ari, 3 sg. și pl. áră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
3) ar, a -á v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink