ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink