ARBITRARIETÁTE s. f. Situație arbitrară, aspect arbitrar. [Pr.: -ri-e] – Din arbitrar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
ARBITRARIETÁTE s.f. v. arbitraritate.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARBITRARIETÁTE s. f. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie. (< it. arbitrarietà)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arbitrarietáte s. f. (sil. -tra-ri-e-), g.-d. art. arbitrarietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arbitrár, -ă adj. (lat. arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu știe de lege, despotic, samovolnic [!]: guvern arbitrar. Adv. În mod arbitrar, autoritar, turcește: a proceda arbitrar. S. n., pl. urĭ. Despotizm, samovolnicie [!]. (Rar și arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). V. ucaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink