ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. (< fr. arcature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într' o construcțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARCATÚRĂ ~i f. Element arhitectural alcătuit dintr-o succesiune de arcade mici care servesc drept ornament pe suprafața unui zid. /<fr. arcature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink