Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink