Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÁRCĂ s. v. corabie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
árcă s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ÁRCĂ árce f. Vas mare cu pânze, folosit, în trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendară a lui Noe, supraviețuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink