ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARESTÁNT s. v. arestat, deținut, întemnițat, prizonier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arestánt s. m., pl. arestánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink