ARGÓU, argouri, s. n. Limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. – Din fr. argot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ARGÓU s.n. (Lingv.) Limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. [Pl. -uri / < fr. argot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARGÓU s. n. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca. (< fr. argot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARGÓU, argouri, s. n. Limbaj convențional al unui grup social care, spre a nu fi înțeles de restul societății, folosește cuvinte speciale (regionale și străine), dă sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARGÓU, argouri, s.n. Limbaj convențional al anumitor categorii sociale, care folosesc cuvinte speciale sau cu sensuri deosebite, pentru a nu fi înțelese de restul societății.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
argóu s. n., art. argóul; pl. argóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARGÓU ~ri n. Limbaj convențional, folosit în mod conștient de către vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți. ~ al elevilor. ~ al vânătorilor. /<fr. argot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink