ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARHIERÉU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arhieréu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhieréi, art. arhieréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARHIERÉU ~i m. Nume generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). [Sil -hi-e-] /<sl. arhierei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink