ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARHIFONÉM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr. archiphonème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARHIFONÉM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr. archiphonème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arhifoném s. n., pl. arhifonéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink