ARIÁN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARIÁN adj. (înv.) arienesc. (Popoarele ~ene.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arián (adept al arianismului, indo-european) adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. ariéni (sil. -ri-eni); f. sg. ariánă, pl. ariéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) ar și arián, -ă s. (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene (saŭ arice).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink